Dimineața tot așteptam să se îmbunătățească starea lui Eddie, însă, din păcate, durerea de cap nu trecea, pulsul era mărit chiar și în stare de repaus, pe langa tuse avea și respirația anevoiasă și zgomotoasă. Wandy a sugerat să mai verificăm o dată documentația care o aveam la noi referitoare la probleme medicale legate de altitudine. Din păcate a trebuit să recunoaștem ca se potriveau bine (peste vreo ora a mai aparut un simptom din carte - unghile albastre). Deja era ora 2 și știam că este esențial ca noaptea următoare sa o petreacă la altitudine mai joasă, acesta fiind singurul remediu recomandat de medici.
Din păcate Eddie nu era in stare sa faca drumul pe jos (noua ne-a luat o ora coborarea de 550 m pana la baza urcușului de ieri) așa ca am organizat un cal să îl ducă. Calul se afla in Pangboche, un sat la o ora și jumătate de Tengboche, unde ne aflam noi. Noi doi am luat-o înainte, am plecat la 4 si jumătate și Eddie cu ghidul așteptau calul care a sosit pană la urmă la 5. La 6 se cam intuneca deci nu aveam prea mult timp.
Noi am ajuns la 5 și jumătate și Eddie pe cal a ajuns la 6.
Am luat apoi cina și ne pregătim de culcare.
1 comments:
Suntem ingrijorati, va dorim sanatate grabnica, poate apelati la ghid sa va aduca medicamente de la centrul de prim ajutor
Hedi si Titus
Post a Comment