O nouă zi minunată! Cer senin și soare!
După micul dejun, cabanierul și familia se ocupau de treburile lor gospodărești pe terasă. Drăgălășenia fetiței m-a făcut să-mi iau aparatul și să-i fac câteva poze.
Apoi m-am gândit că ar fi momentul să vizitez puțin satul. Mi-am făcut curaj și am început coborârea pe scările "ucigașe". În jos nici nu era prea rău.
Unii lucrau la construcția unei case sau cabane și ciopleau cărămizi din piatră. Alții tăiau scânduri cu un ferăstrău uriaș.
Cele mai multe magazine sunt specializate pe echipament de drumeție și expediție. Există și magazine pentru mâncare, mai mult pentru turiști, cred, cu conserve de toate felurile, biscuiți, dulciuri, gemuri și alimente uscate.
Unii vând tricotaje de lână (de yak) făcute de mână, articole de piele întoarsă, diferite lucruri brodate.
Alții se ocupă de antichități tibetane, bijuterii, cărți de mâna a doua cu tematica Everest.
Restaurante, brutării și cafenele găsești la tot pasul. Am găsit și câteva "galerii de artă". Ba chiar și un loc de masaj.
După ce am cam văzut aproape tot "centrul", mi-am luat inima în dinți și am început încet urcușul înapoi la cabană. În sala de mese am reîntâlnit fețe cunoscute: un cuplu, pe care l-am întâlnit tot aici, cu vreo săptămână în urmă, când urcasem prima oară, tocmai se întorsese de la tabăra de bază a Everestului. Ne-au povestit tot felul, ne-au arătat pozele lor pe aparat și ne-am înțeles să păstrăm legătura. Ei se pregăteau să coboare în continuare.
După masa de prânz - surpriză! A sunat Eugen din apropiere de Dole. Azi urcase în creastă la Gokyo, iar acum cobora către Dole. Zicea că drumul de azi a fost foarte greu, dar el era bine. Abia așteptăm să ne revedem mâine cu bine!
0 comments:
Post a Comment