Ne-am trezit pe o zi cu soare, cu varfuri inzapezite in jurul nostru in plin soare. Ne astepta un drum lung si destul de anevoios, dar macar vremea se arata frumoasa.
Aseara ne-am lasat telefonul la incarcat in sala de mese si dimineata l-am gasit fara viata. Ne-am cam suparat, mai ales ca vroiam sa urmarim traseul cu ajutorul lui. Asa ca am trecut la planul 2: iPad. Eugen si-a instalat incarcatorul solar pe rucsac (visul lui de cand circulam pe creasta Fagarasului) si am pornit. Drumul cobora pana la valea raului Dudh Kosi (rau laptos) si apoi urca din nou. De mai multe ori a trebuit sa urcam si coboram, mentinindu-ne pe la 2800m. Toate podurile vechi au fost refacute, acum toate erau poduri suspendate metalice da modelul celui elvetian pe care il gasisem aici si acum 14 ani (care tot mai e cel mai lung si la inaltimea cea mai mare).
Cand ne-am oprit sa luam masa de pranz, am descoperit ca si telefonul se trezise la viata, lucru de care ne-am bucurat foarte mult.
Dupa intrarea in Parcul National Sagarmatha, dupa inca cateva sinusoide, am inceput urcusul sustinut pana la Namche Bazaar. Pe drum am intalnit animale de povara, dar carausii ne impresioneaza ori de cate ori ii intalnim. Copii de 13 ani carand greutati de 35 de kg, oameni carand 2-3 rucsaci, unii chiar cu 11 scanduri de 30 cm latime, 25 mm grosime si vreo 2,4 m lungime, in spate. Incredibil!
In total am urcat 1400m, am coborat vreo 600m si rezultatul este ca suntem franti. Am facut un dus si acum ne pregatim de culcare. Maine avem o zi de aclimatizare.
0 comments:
Post a Comment